Săptămâna trecută copiii de la şcoală mă rugau să aduc aparatul foto, doreau fotografii printre frunze ruginii. Le-am spus că, dacă nu voi uita, voi executa "ordinul".Şi, oricum ,luna noiembrie e lungă, toamna la fel. Dar iată că sunt pedepsită pentru uitare,căci zăpada acoperă nervoasă culori nebănuite, frunze cu aluzii de flori.- "Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare."(Albert Camus) O oarecare dezamăgire mă încearcă, cum că nu poţi da timpul înapoi, oricâte frunze ai presa între paginile unei cărţi. Dar cum să spui acest lucru copiilor? E dezolant,iar ei trebuie să fie veseli, optimişti... Zâmbetul lor e fericire în sufletul meu. E drept,uneori sunt trişti când ortogramele le joacă feste,când mă supăr pentru o exprimare incorectă, sau pentru o compunere banală. Azi am meditat la ceva: E greu să fii profesor la 26 de ani, dacă huzureşti în alint şi nu a fost vreodată necesar să îţi asumi responsabilităţi. Este cazul meu. Vă pup şi vă doresc un sfârşit de toamnă cu frunze cu aluzii de flori!
frumos, poetic dar telasa cu burta goala.... mia bine sa facem ceva real?? nu ??
RăspundețiȘtergerehai sitii tu unde:)
Acesta a fost un mesaj de la tragaci???
RăspundețiȘtergere