... când vom începe si noi a simti / Că povară suntem, pentru-ai nostri copii, /Si abia într-un trist si departe târziu, /Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu, /Vom pricepe de ce fiii uită curând, /Si nu văd nici un ochi de pe lume plângând, /Si de ce încă nu e potop pe cuprins, /Desi plouă mereu, desi pururi a nins,/ Desi lumea în care părinti am ajuns/ De-o vecie-i mereu zguduită de plâns. ( Adrian Paunescu- Repetabila povara )
Eu si bunicul meu....TATUTZA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu