M-a intrebat astazi cineva daca imi place ceea ce fac. Fotografiile pot vorbi de la sine, ele exprima cel mai bine ceea ce simt. Daca astazi zimbesc , e si datorita lor....Cu ei, viata este plina de neprevazut,de curiozitati, de puritate. La aproape 30 de km de Suceava, cursul firesc al satului se deruleaza intr-o maniera calma, timpul avind cu oamenii nesfirsita rabdare....Avea mare dreptate Blaga cind spunea ca ,,vesnicia s-a nascut la sat..."
Zi de zi fac trecere intre doua lumi: una e plina de zgomote, de nervozitate, de agitatie; cealalta este simpla, calda, modesta. In prima lume copiii sunt la fel de agitati precum atmosfera, excesiv de moderni,de "cool". In cea de-a doua elevii iti ies in intimpinare ca sa te ajute sa cari dictionarele sau cartile despre care le-ai vorbit cu o zi inainte, te asteapta sa-ti petreci mereu pauzele in mijlocul lor. In mediul in care predau satisfactiile profesionale sunt foarte mari pentru simplul motiv ca aici profesorul simte ca este respectat.
De dragul lor scriu acum. Daca in fotografii nu ma regasiti,va rog insistent sa ma cautati mai bine! Copiii sunt mai inalti decit mineeeee!!!
