Va dorim sa aveti visuri implinite in noul an!!!

Am petrecut un Craciun linistit, pe sufletul meu, langa oameni dragi noua, cu mancaruri si prajituri traditionale,am simtit spiritul Sarbatorilor; poate doar o tristete firava, cum ca timpul ar trece prea repede...Am zambit mai mult decat anul trecut, deci e bine!Dupa cum stau lucrurile,cu multi dintre voi ma voi revedea peste un an .Hei,peste doar o zi adicaaaaa!!!!Nu scapati voi de mine!Nu as vrea sa va vad tristi in 2010,zambetul vostru ma face mai puternica , mai optimista.Din suflet va doresc sa aveti parte de un an cu multe visuri implinite!

Cadou hand made pentru Maria!!!!!

2010 ne face cu ochiul,m-am gandit ca poate ar fi timpul sa fim retro-cool, sa fim creativi, caci noi,romanii, nu suferim de lipsa de inventivitate.Primul meu cadou handmade a durat ceva timp dar rezultatul m-a emotionat. Trebuie sa vedeti ce am reusit sa fac !!!!Mama lui Florin m-a sfatuit bine,si a avut rabdare cu mine...e o arta si impletitul acesta!

Inevitabila iarnă

Săptămâna trecută copiii de la şcoală mă rugau să aduc aparatul foto, doreau fotografii printre frunze ruginii. Le-am spus că, dacă nu voi uita, voi executa "ordinul".Şi, oricum ,luna noiembrie e lungă, toamna la fel. Dar iată că sunt pedepsită pentru uitare,căci zăpada acoperă nervoasă culori nebănuite, frunze cu aluzii de flori.- "Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare."(Albert Camus) O oarecare dezamăgire mă încearcă, cum că nu poţi da timpul înapoi, oricâte frunze ai presa între paginile unei cărţi. Dar cum să spui acest lucru copiilor? E dezolant,iar ei trebuie să fie veseli, optimişti... Zâmbetul lor e fericire în sufletul meu. E drept,uneori sunt trişti când ortogramele le joacă feste,când mă supăr pentru o exprimare incorectă, sau pentru o compunere banală. Azi am meditat la ceva: E greu să fii profesor la 26 de ani, dacă huzureşti în alint şi nu a fost vreodată necesar să îţi asumi responsabilităţi. Este cazul meu. Vă pup şi vă doresc un sfârşit de toamnă cu frunze cu aluzii de flori!

Brânduşe de toamnă pentru voi!

V-aş putea vorbi despre orice...despre clipe magice în compania copiilor, despre proiecte la care visez, despre un soţ simpatic ce s-a îngrăşat câteva kilograme în decurs de un an, nu de alta dar îl ţin foarte bine ( să fie cartofii prajiţi de vină?), despre prieteni dragi ce ne-au călcat pragul casei, prieteni pe care îi iubim din suflet, despre prietenie în general şi cât de importantă este ea atunci când anxietatea autumnală este dezolantă, despre vestitul Nero care acum este dublu şi despre care se aude că a fost găsit, recent, instalat confortabil în pat,în condiţiile în care părinţii stau la ţară şi nu concep acest lucru, despre pasiunea mea pentru animale, despre intrarea mea în LifeCare, pe care o consider rezonabilă,chiar superOK, despre orice...

Dar aş vrea să vă povestesc în cîteva cuvinte cum este să priveşti un câmp de brânduşe în plin septembrie. Ele sunt timide, calde, plăpânde, de un violet firav, brăzdate de vântul subţirel al începutului de toamnă. Şi brânduşele de primăvară au farmecul lor:pulsează în ele dorinţa de a vesti clipe mai bune. Dar brânduşele acestea, de toamnă întruchipează melancolii nesfârşite, răsfrânte în petale firave. Flori pentru voi, dragii mei!

Remember al verii

A trecut parcă prea repede, prea puţin intens, prea radical, prea simplu, prea monoton, prea aerian,prea fără vlagă. Poate prea brutal pentru mine. Şi mai brutal e gândul că toamna va continua, firesc, cu iarnă, cu momente mohorâte, mai ales pentru o veşnică iubitoare a primăverii cum sunt eu. De câteva zile sfidez frigul şi umblu desculţă prin casă, deşi picioarele îmi sunt mai mult decât îngheţate. Şi nu accept ideea că e timpul să mă îmbrac mai gros, chiar dacă sinuzita îmi dă mari bătăi de cap. Sunt atâtea hăinuţe de vară pe care nu le-am purtat şi mă amuză gândul că aş putea şoca umanitatea suceveană purtându-le pe un mare ger. Citisem lunile trecute o carte semnată de Octavian Paler, Autoportret într-o oglindă spartă, şi am fost marcată de o destăinuire a autorului - lipsa banilor a dus la îmbătrânirea pasiunilor; copilul Octavian Paler şi-a dorit o perche de pantaloni scurţi şi când a reuşit să-i cumpere, era deja iarnă, şi picioarele îi erau învineţite de frig, pentru că el se încăpăţâna să sfideze acel anotimp...la fel ca mine.

În această vară am preferat să stau mai mult timp în casă, să citesc, să cânt- cred că vecinii sunt deja familiarizaţi cu repertoriul meu, zilnic le cânt câte ceva , în baie ecoul îmi dă aripi de Lara Fabian...Poate întâlnirea cu elevii mă va scoate din această amorţeală, de fapt sunt sigură de acest lucru şi mi-e dor de ei enorm. Puţine emoţii, trebuie să devin mai serioasă, şi asta implică ceva muncă, căci acasă sunt cel mai alintat om posibil, de fapt nu om ci copil. Nero transmite salutări tuturor, e aşa de fericit încât fotografia este extrem de relevantă în acest sens. Nu e trucată, e chiar el,tăvălit în iarbă. Puţin gelos pe căţeluşul ce-l ţin în braţe. Dar mereu recunoscător pentru prietenia ce i-o port.Vă pupăcesc pe toţi, dor de voi!!!

Litoral...

Dragii mei, am revenit din scurta noastra vacanta - spun ,,scurta''pentru simplul fapt ca Florin a avut concediu doar o saptamana ,in timp ce eu, slava Domnului, mai am de asteptat pana in septembrie .Dar imi este asa un dor de copii!!!
Marea ne-a asteptat cu bratele deschise iar atentia noastra s-a indreptat radical spre cel mai mic membru al familiei Cordus ( nashii nostri Iuli si Ema)- scumpa si iubita noastra Maria-un ingeras care a implinit deja un anishor si care a vazut pentru prima data in viata ei minunea valurilor inspumate. Ea a fost atractia litoralului si nu de putine ori am ras cu pofta la gesturile ei simpatice. Fotografiile vorbesc de la sine.

Imi pare rau ca nu pot sta pe net o vesnicie, am de scris 50 de pagini pentru Master, dar m-am oprit din lectura pentru a va transmite ca ne este dor de voi si ca va iubim!!!!

Copilul nostru...deocamdata!

Dragii mei,va retin atentia cu o stire de ultima ora: avem un copil, fara sa fi fost macar insarcinata! Este cel mai mic membru al familiei,beneficiaza de toata atentia noastra si este foarte alintat. Din cand in cand citeste, caci este si foarte destept,si am onoarea sa invat cu el cursurile pentru Master. Seamana cu amandoi, alintat si foarte simpatic. Nu prea vorbeste, dar cand alearga dupa propria-i coada parca ar spune: " Grea e viata asta !" Are patru luni, dar deja merge!!! Este special, are un ochi caprui si altul albastru. Toata lumea il adora!Imagini cu puiul nostru, de cand era si mai micut pana astazi- A se observa urechile,odata cu trecerea ireversibila a timpului, doar una s-a ridicat, cealalta tinandu-ne intr-un continuu suspans:oare cand? Florin,Florina si Nero va pupa dulce.Unul dintr noi cu siguranta va linge! Dublu click pe imagini ptr a le mari!!!

Mi-e gândul la el...

El nu e la fel de alintat ca mine, el nu zâmbeste ca mine, el nu are cozonaci pe masă, nici alte bunătăţi specifice acestei sărbători. El e Gavriluţă, prietenul meu. Aştept cu nerăbdare ziua de marţi, am pregătit deja cozonacul pentru el, nashii noştri m-au ajutat să-i pregătim o surpriză, iar prietena mea ,Lili , mi-a dat o mulţime de jucării care vor ajunge la sufletul său.

Florin şi Florina vă doresc din suflet o sărbătoare plină de fericire .Gavriluţă, te iubim!!!

Gand de primavara

Respir aer primavaratic si observ fiecare schimbare a naturii: o pasare optimista in cantecul ei , un soare ce-mi face neindraznet cu ochiul, un vanticel cald, inmiresmat, mii de sperante pe care acest anotimp mi le ofera. Traiesc un amalgam de emotii, tristeti si bucurii pe care nu le ascund , poate pentru faptul ca nu imi este deloc greu sa fiu sincera.

Si in acest inceput de primavara gresesc gandindu-ma ca unii sunt mai fericiti decat mine, ca destinul lor e scris pe foi scumpe; recunosc insa ca uneori as fi capabila sa mut muntii din loc doar pentru a vedea un om fericit.

E cert ca florile pe care le primesc ma fac sa zambesc, ca ideile sunt pozitive, la gandul ca dupa primavara urmeaza lacrimile de fericire ale soarelui. E adevarat si faptul ca uneori sunt trista din simplul motiv ca anii nu vor sa ma asculte, sa nu inainteze.

Las clipele sa-si urmeze cursul firesc, rugandu-ma sa pot trece frumos prin viata, sa nu cert, sa nu fiu certata, sa nu supar, sa pot canta, sa pot ajuta, sa pot fi fericita. Flori pentru voi, dragii mei!!!

Cine e seful la noi !!!!

Florin:- Ina, avem o multime de lucruri de facut in gradina!Chiar crezi ca salata si ceapa apar in farfurie printr-o vraja de-a Samanthei?Treci la treaba! Uda straturile!

Florina:- Inucu, tocmai mi-am dat unghiile cu Nail Hardener! Si Tigrutz e asa plapand, e cel mai frumos pisoi!

Florin:- Ce mi-a trebuit insuratoare?

Florina:- Inucu, te iubesc! Hai, nu mai fi asa bosumflat, ca iesi urat in foto si rade lumea de noi!

Imagini dragi mie......

Sunt fotografii pe care le iubesc pentru tot ce exprima ele, pentru momentele in care au fost facute, pentru dorinta mea de a fi mereu copil, cand realitatea de a avea 25 de ani ma trage de maneca....

Mii de culori -Delia

E interesant cum, din joaca, ies culori speciale, care te fac altfel, desi esti unic. Chiar si acolo unde sunt doar nuante, e la fel de interesant. Alb-negrul e special: nu trimite la seriozitate, ci mai degraba la candoare.Imi place sa ma joc astfel -fotografia e o pasiune - si sper ca aceste incercari sa-i placa si verisoarei mele Delia.