miercuri, 4 noiembrie 2009

Inevitabila iarnă







Săptămâna trecută copiii de la şcoală mă rugau să aduc aparatul foto, doreau fotografii printre frunze ruginii. Le-am spus că, dacă nu voi uita, voi executa "ordinul".Şi, oricum ,luna noiembrie e lungă, toamna la fel. Dar iată că sunt pedepsită pentru uitare,căci zăpada acoperă nervoasă culori nebănuite, frunze cu aluzii de flori.- "Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare."(Albert Camus) O oarecare dezamăgire mă încearcă, cum că nu poţi da timpul înapoi, oricâte frunze ai presa între paginile unei cărţi. Dar cum să spui acest lucru copiilor? E dezolant,iar ei trebuie să fie veseli, optimişti... Zâmbetul lor e fericire în sufletul meu. E drept,uneori sunt trişti când ortogramele le joacă feste,când mă supăr pentru o exprimare incorectă, sau pentru o compunere banală. Azi am meditat la ceva: E greu să fii profesor la 26 de ani, dacă huzureşti în alint şi nu a fost vreodată necesar să îţi asumi responsabilităţi. Este cazul meu. Vă pup şi vă doresc un sfârşit de toamnă cu frunze cu aluzii de flori!

2 comentarii:

  1. frumos, poetic dar telasa cu burta goala.... mia bine sa facem ceva real?? nu ??
    hai sitii tu unde:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Acesta a fost un mesaj de la tragaci???

    RăspundețiȘtergere