luni, 15 martie 2010

Ce daca vine primavara, atata iarna e in noi....

   ....ca Martie se poate duce cu toti cocorii inapoi... Ciudata vreme, controversata si respingatoare.. La fel ca si sentimentele noastre in aceasta perioada. Am vrea sa zambim, dar ceva ne opreste, poate chiar  ipoteza unei interminabile ierni, fata de care pana si fanii infocati ai zapezii simt repulsie. Ne indreptam matinali spre locurile de munca iar soarele ne zambeste fals, stiind probabil ca spre amiaza va juca teribil de prost si va fi propus spre eliminare. Hainele noastre sunt mult prea subtiri fiindca dimineata am sperat prea mult la o schimbare iar optimismul nostru usor fortat ne-a inoculat ideea de caldura. Spre casa dardaim si ajungem sa uram brutal fulgul de nea care tocami ni s-a asezat pe nas, desi , daca ne gandim bine, am curmat inainte de vreme plapanda lui existenta secundara. 
       Iarna e acum in noi, nu doar afara si aceasta senzatie se acutizeaza zi de zi;  poate din acest motiv alergam pana la coltul blocului dupa vreo batranica ce ascunde intr-o plasa  cateva firicele de ghiocei si ii cumparam chiar si inghetati, ii ducem cu mandrie acasa unde.... sfarsesc in clipa urmatoare.
                                                   
       E martie si traim doar cu amintiri de flori, de soare, de bucurie...Suntem raciti si la propriu si la figurat!

    
     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu