Universul meu e antidotul crizei

       Respir prin copii ( chiar daca nu sunt ai mei ), prin prieteni, prin animalutze, prin flori, prin muzica, prin iubire. Nu poate fi criza in sufletul meu , si,culmea, cea care spune aceste lucruri este o anxioasa si o panicoasa convinsa! Nu e autosugestie, e doar un antidot la aceasta stare de fapt, la tot peisajul acesta existential, cuprins de frica si deznadejde. Fiecare minut din viata noastra este, cel putin in momentul de fatza, o asteptare haotica  si consternata a aplicarii unor legi inumane. (Paradox, daca ne gandim ca legile sunt facute pentru oameni!!!) Dar acel MINUT, dragii mei, e neindurator, caci de vrei sa-l strigi, in incercarea de a-l rechema , iti intoarce spatele asemeni unui om meschin. Si TU cu ce te alegi ? Cu o viata  in care nu ai zambit prea mult , prea sincer...
   Multumesc lui Dumnezeu- sunt o fire inocenta! vad viata in frumusetea ei, ma delimitez de tot ce este rau si imi propun sa fac din acest lucru un mod de a exista. 27 de ani...si totusi,fire copilaroasa, alintata...acesta este antidotul meu, intr-o lume in care este absolut necesar sa ai un psihic de invidiat...Maturitatea nu te ajuta sa treci peste momente grele, inocenta insa iti da aripi care te feresc de pericol!
     Elevii mei care se apropie de sfarsitul clasei a VIIIa , sunt veseli, dornici de aventura; pentru ei adolescenta este labirint- curiozitate desavarsita! Ei, tocmai aici rolurile profesor -elev se inverseaza radical : ei vor sa fie maturi, sa nu depinda de nimeni, iar eu vreau sa raman un copil! Si asta pentru ca stiu ce inseamna sa pierzi un Paradis...
      Inocenta e antidot pentru criza!  Cred ca si colega mea Mihaela  gandeste acelasi lucru ; a venit la scoala cu doi pitici care ii apartin, tocmai pentru a intari ideea ca zambetul copilariei este veritabil! Curiosi din fire, piticii doreau sa intre la ore!