Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt....

Gândeste-te, n-ar fi păcat...

de Magda Isanos

Invata-mă cu ce să-ncep intai

si-n care vorbe-anume tuturor

să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai,

si cum, de-atatea lumi luminatori,

pe gura ta surasu-i ca un soare;

ei poate niciodata n-or să stie

din fiecare clipa trecatoare

cum ne-am durat noi cate-o vesnicie

iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas

iti cânt atatea cantece când spui

cuvinte ce pe buzele oricui

niste cuvinte simple-ar fi rămas.

invata-mă cu ce să-ncep si cum

să-i spun aceste-i lumi cat mi-i de draga

ca te-a născut, cu truda ei intreaga,

pe tine, bucuria mea de-acum.

N-am fost destul de explicita?

Ia priviti ! credeti ca eu glumesc?

Nu va pot spune ce bataie a primit colegul meu Emil,dupa ce a vrut sa-mi fure catelul pe care l-am tinut 3 luni....pina cind am fost nevoita sa aleg.....Florin mi-a spus :,,ori eu,ori ciinele".....si...m-am maritat...

Iubirea mea fata de animale

Probabil ca ati observat,din imaginile postate pe blog,pasiunea mea pentru animale.Daca nu am fost destul de relevanta,priviti aici.Puteti zimbi si mari imaginea in acelasi timp!!!AAA...si inca ceva....am o surpriza pentru verisoara mea,Delica,ce mereu ride de mine...ia sa te vad eu acum,dupa ce te-a lins putin ciinele!!!!

Minunea e chiar in fata noastra

Am crezut intotdeauna ca minunile se petrec departe de ochii mei,ca nu sunt eu aleasa pentru astfel de clipe magice.Si totusi....cind credeam ca nimic nu ma mai poate scoate din umbra trasata adinc de banalitate,am zarit Lumina. Numele ei e Maria.( Ce nume frumos! ) Trebuia sa vina la nunta mea, dar era prea micuta pentru a face fata oamenilor pupaciosi:avea doar 2 kg!!! Azi a crescut strasnic : are 4 kg!!!! Minunea e acest pui de om cu ochii de azur!

Cuvintele nu pot descrie bucuria noastra si mai ales a parintilor,nasii nostri de suflet Ema si Iulian. Am realizat azi ca minunea se poate regasi in lucruri frumoase, cum ar fi zimbetul acestui copil, bucuria parintilor, bucuria noastra....

Dor de viata

S-a mai dus o zi din viata,dar nu aspectul acesta e relevant; daca e sa fiu trista ,atunci e pentru faptul ca simt ca nu traiesc cu intensitate aceste clipe. Parca as vrea sa cert viata , sa o scutur tare de mineca, cerindu-i minute, ore, zile mai ingaduitoare cu propria-mi fiinta.

Priveam azi pe fereastra, intr-unul din momentele mele de relaxare ( adica o pauza de 5 minute,dupa care aveam sa revin la cartile pe care le am de studiat pentru definitivat ).Ideea este ca nu-mi amintesc sa fi vazut ceva; si asta pentru ca in acele 5 minute ma certam pe mine insami pentru greseala de a-mi fi permis citeva secunde de respiro.

Un lucru este cert: grijile ne fac sa uitam de odihna. Am simtit azi pe pielea mea. Noroc ca sunt o fire copilaroasa,ce infrunta micile dificultati cu un hohot de ris.Si,ca sa fiti si voi in acelasi ton cu mine,va anunt pe aceasta cale ca in dupa amiaza aceasta am trudit la niste clatite, astfel incit norul gros de fum ce s-a aventurat prin oras provine din bucataria mea.

Un pas in viata

E un pas de care sunt mindra!

Puteti mari imaginea!

De capul meu

Mi-am facut blog.Functioneaza?Imi pun aceasta intrebare deoarece nu sunt inca sigura de victorie. Totusi,scriu ventru a putea verifica minunea ce tocmai se produce.Caci doar de o minune poate fi vorba in cazul meu...cunostinte minime in acest domeniu.Este trecut de miezul noptii,drept pentru care nimeni nu poate ride,momentan,de chinurile mele sper eu folositoare.Inu tocmai viseaza,dupa ce zadarnic m-a rugat sa trec si eu la somn.
Mi-a placut la nebunie ideea unui blog,cu atit mai mult cu cit il am drept model pe cel al nashului meu( Nashule,sper sa fii mindru de mine si sa nu faci comentarii acide la un biet incepator!)