Cerul - copil

    Ne scaldam in ochiul verde-albastru ireal
    Ca in jocul cald al unei pietre de opal,
    Cerul- ocean jucaus cu tenul sidefat
    Iar Pamantul- frunza frageda a mandrului copac.

   Uneori,din prea mult zambet -se prea poate,
   Cerul nostru scoate zgomote ciudate....
   Si deodata, fara sa fi ras de el macar,
   Porneste-n plans precum un simplu pusti hoinar.

   Noi il certam: e mult prea mare pentru-alint
    S-a murdarit, e pamantiu, neingrijit,
    Prea multe lacrimi, prea e ingamfat,
    Il vrem cu zambetul acela minunat!

   El ne asculta si se-opreste din suspin
  Ne scalda-n soare si-n miresmele de crin,
  Si ne raspunde simplu, delicat:
 -" Lacrima mea face din fir de iarba imparat!"

    A fost un sfarsit de saptamana dumnezeiesc, cu lacrimi de ploaie dar si zambet de Soare!
  
  

  
  
  
  
 

  
   
   
  

Life is a loom...

    Life is a loom

Threads are the days
God decides when to cut them
Even though the work ain't done

    Ascult mereu piesele celor de la Outlandish, imi place formula lor si mai ales ideile promovate: toleranta, egalitate, iubire. Ne pierdem sensibilitatea printre mormanele de facturi, printre miile de griji cotidiene, dar lumea in care traim ne pune pe tava aspecte mult mai grave, pe care ar trebui sa le constientizam intr-o masura mai mare. Realitatea e dureroasa, insa privirile noastre sunt incetosate de prea mult accent pe banal,pe aspecte ieftine .Marasm...

 

Alint

    Nero a implinit un anishor; desi are o statura impunatoare, este cel mai alintat catel. Probabil ca Dumnezeu l-a ales pentru mine, punand in sufletul sau o parte din copilaria mea...retraiesc acelasi zambet puternic, aceeasi  pofta de viata , fara sa imi doresc nimic altceva pe acest pamant.
     Intrucat nici de aceasta data sotul meu nu a binevoit sa ni se alature, (de fapt l-am exclus noi din ecuatie, el ne strica mereu fotografiile imitandu-ne si schimonosindu-se , fiind un soi de ,,Offfff ! Iar faci fotografii? ") am decis sa ne continuam periplul "artistic" .  Va invitam sa priviti minunea !  foto 1- Un catel care viseaza!!!! foto 2- Dragoste cu sila nu se poate! foto 3- Ochi bicolori!



    

La multi ani, scumpa mea prietenă!

   Dacă se întâmplă să te naşti într-o zi de primăvară ...

...înseamnă că fiecare minut al existenţei tale va fi
O perpetuă aşteptare...curiozitate maximă...
Fărâma de soare care îţi dezmorţeşte trupul te agită:
e mereu imprevizibilă, visătoare, la fel ca tine....
Aşa că, te rog, nu o critica atunci când
vrei flori  multicolore alese de prinţi dar ţi se oferă lacrimi de ploaie .
Acceptă ploaia cu lacrimile ei, şi ştii de ce?
Doar astfel poţi ajunge să visezi ....parfum de frezii.
Păsările? te asemeni cu ele, dar tot le  invidiezi! 
Ai văzut o parte din frumuseţile lumii dar...
Ai vrea, măcar pentru o clipă, să ajungi mai aproape de cer,
Nu din credinţă excesivă, (mereu vrei o minune, pentru a-ţi întări credinţa)
Ci din...maximă  curiozitate .
Aşa că, dacă se întâmplă să te naşti într-o zi de primăvară,
fii pasăre în zbor şi vino mai des acasă,
căci atunci când poposeşti la mine
zâmbetele noastre sunt triluri nesfârşite...
Apoi pleci, lăsând în urmă o....perpetuă aşteptare.
Doar ştii că şi eu sunt născută într-o astfel de zi!



P.S     La multi ani Adriana ! Dor de tine! Casa noastră este şi casa ta!Pupici

    

Curiozitate....

   Am crezut mult timp ca acest atribut al curiozitatii apartine doar femeilor.....dar am vazut si barbati curiosi! 

In aceasta fotografie ar fi de observat alte personalitati curioase si ....necuvantatoare! 

Hristos a inviat!

    Sa ne bucuram de aceste Sfinte Sarbatori si sa intelegem cat de importanta este familia in sanul careia traim. Sa uitam certurile de la locul de munca, micile rautati cotidiene, caci astazi bucuria primeaza! Sa spunem din suflet "Hristos a inviat!", "Adevarat ca a inviat! ", intarind astfel in constiinta noastra aceasta minune dumnezeiasca. Sa gustam din bunatatile facute cu grija de mamele noastre, sperand ca intr-o buna zi vom deprinde secretul pufosilor cozonaci, al delicioaselor pascutze!
    M-am straduit sa fiu o buna gospodina, mi-am schimbat si look-ul, (desi timpul petrecut in bucatarie nu cadreaza cu acest considerent fashion); sper sa va placa imaginile! Florin e intr-o odihna perpetua, observati cine munceste mai mult in familia noastra! Mi-a adus floricele , il iert....

  

  

Ce daca vine primavara, atata iarna e in noi....

   ....ca Martie se poate duce cu toti cocorii inapoi... Ciudata vreme, controversata si respingatoare.. La fel ca si sentimentele noastre in aceasta perioada. Am vrea sa zambim, dar ceva ne opreste, poate chiar  ipoteza unei interminabile ierni, fata de care pana si fanii infocati ai zapezii simt repulsie. Ne indreptam matinali spre locurile de munca iar soarele ne zambeste fals, stiind probabil ca spre amiaza va juca teribil de prost si va fi propus spre eliminare. Hainele noastre sunt mult prea subtiri fiindca dimineata am sperat prea mult la o schimbare iar optimismul nostru usor fortat ne-a inoculat ideea de caldura. Spre casa dardaim si ajungem sa uram brutal fulgul de nea care tocami ni s-a asezat pe nas, desi , daca ne gandim bine, am curmat inainte de vreme plapanda lui existenta secundara. 

       Iarna e acum in noi, nu doar afara si aceasta senzatie se acutizeaza zi de zi;  poate din acest motiv alergam pana la coltul blocului dupa vreo batranica ce ascunde intr-o plasa  cateva firicele de ghiocei si ii cumparam chiar si inghetati, ii ducem cu mandrie acasa unde.... sfarsesc in clipa urmatoare.

                                                   

       E martie si traim doar cu amintiri de flori, de soare, de bucurie...Suntem raciti si la propriu si la figurat!

    
     

MARTISOR

        Imi place ideea Martisorului, prezenta lui bicolora in viata noastra. E gingas, atrage privirea tuturor, sufera cand Aprilie isi face simtita prezenta...dar iti da un plus de optimism, caci oferindu-l , creezi conexiuni sufletesti, apropieri nebanuite. Mi-am propus sa simt primavara chiar din primul ei moment, sa privesc ghioceii pana la epuizare si sa ii spun mamei cat de mult o iubesc. 

                                                                              

 

Extraordinar de ...ALB

      Senzatii inedite m-au incercat in acest sfarsit de saptamana; in apropierea  Manastirii Humorului (satul Plesa) se regasesc franturi de rai, cu ingeri ce coboara pe pamant sub forma fulgilor de nea. O liniste deplina, ideala pentru cei dornici de relaxare , pentru sufletele noastre pline de caldura... Am zambit foarte mult , am fotografiat minunatiile acestui loc si am admirat sublima tacere a naturii . Inexprimabile sentimente!!!

   Prietena mea  imi spune mereu ca unul din cele mai frumoase cadouri pe care i le-am oferit ramane un mic poem pe care l-am scris doar pentru sufletzelul ei. Lili s-a nascut intr-o zi de iulie...la fel si poezia..
  

                                                 

        Intr-o zi de iulie...

  Daca se intampla sa te nasti intr-o zi de vara
inseamna ca soarele vrea sa-i furi lumina...e de ajuns
o singura raza pentru a fi fericit si pentru a simti
ca TRAIESTI...
Multi cred ca o singura raza e prea putin
pentru o viata de om
si tanjesc mereu dupa o lumina mai mare.
Atunci cand o gasesc, o ascund in ei si pun lacate...in inimi!
Dar cand inchid ochii nu vad decat intuneric...
Asa ca...daca se intampla sa te nasti intr-o zi de vara,
alege-ti o raza si scalda-te in ea:vei vedea ca
e destula lumina pentru tine
si pentru cei care iti sunt dragi.
Daca iti mai ramane macar o sclipire de soare,
NU UITA sa o arunci in aer:mai exista pe lume
si oameni nascuti in zile de primavara care isi doresc
SA STRALUCEASCA ...


     

           Singurul lucru care contează

                                                                   ( de Lucian Avramescu)

                                      



Femeia este singurul lucru care contează
şi afirm asta ştiind că destui
vor strîmba din nas...
pielea ei ştie toate limbile fericirii universale,
lipit de ea, ca de ţărînă,
înţeleg constelaţiile, raiul şi iadul,
bucuria şi nefericirea;
mersul pe jos prin mine însumi
îmi face din ce in ce mai bine
pentru a nu mai vorbi
de arhitectura sinelui său
care face să păleasca marile catedrale ale lumii-
San Piedro, Domul din Milano...

femeia este singurul lucru care contează;
cu trupul ei in braţe
poţi traversa un ocean
chiar daca nu ştii să înoţi
decît în apele ochilor ei

fără femeie
limuzina noastră este o caruţă hodorogită,
contul la banca scade chiar daca este în creştere,
prietenii sunt
plini de pojarul trădării,
în vinul scump mişcă mormolocii.

o ai,
îţi cîntă privighetoarea în coşul pieptului,
te îmbraci în haine de puşcărie fericit
cum ai pleca la nuntă,
faci monetarul stelelor pe cer
ca un nabab universal
chiar dacă-ţi fluieră vîntul prin găicile sociale:
te calcă trenul
şi o şoaptă dacă ţi-a rămas întreagă
parcurgi literele numelui ei
gata sa urzeşti planuri de viitor
cînd de aproape te pîndeşte o morgă de lux


femeia, domnilor, este singurul lucru
care nu poate fi înlocuit decît de sinele său.
pielea ei ştie toate graiurile
fericirii universale,
cecul iluziilor
este valuta ei
prin care noi învingem crizele mondiale.
iată de ce cred că
ştiinţa ei
de-a ne face fericiţi sau nefericiţi
îi dă dreptul la titlul de
doctor honoris causa
al complicatei noastre algebre sufleteşti


femeia domnilor - pentru a nu va plictisi -
femeia cu pielea ei
care ne învaţă alfabetul orbilor,
cu mereu întoarsele ceşti ale sînilor
în care noi nu ghicim niciodată, nimic,
femeia
cu toată argintăria surîsului său
cu goliciunea ei care umple universul
este singurul lucru care contează
domnilor .

    

Va dorim sa aveti visuri implinite in noul an!!!

Am petrecut un Craciun linistit, pe sufletul meu, langa oameni dragi noua, cu mancaruri si prajituri traditionale,am simtit spiritul Sarbatorilor; poate doar o tristete firava, cum ca timpul ar trece prea repede...Am zambit mai mult decat anul trecut, deci e bine!Dupa cum stau lucrurile,cu multi dintre voi ma voi revedea peste un an .Hei,peste doar o zi adicaaaaa!!!!Nu scapati voi de mine!Nu as vrea sa va vad tristi in 2010,zambetul vostru ma face mai puternica , mai optimista.Din suflet va doresc sa aveti parte de un an cu multe visuri implinite!

Cadou hand made pentru Maria!!!!!

2010 ne face cu ochiul,m-am gandit ca poate ar fi timpul sa fim retro-cool, sa fim creativi, caci noi,romanii, nu suferim de lipsa de inventivitate.Primul meu cadou handmade a durat ceva timp dar rezultatul m-a emotionat. Trebuie sa vedeti ce am reusit sa fac !!!!Mama lui Florin m-a sfatuit bine,si a avut rabdare cu mine...e o arta si impletitul acesta!

Inevitabila iarnă

Săptămâna trecută copiii de la şcoală mă rugau să aduc aparatul foto, doreau fotografii printre frunze ruginii. Le-am spus că, dacă nu voi uita, voi executa "ordinul".Şi, oricum ,luna noiembrie e lungă, toamna la fel. Dar iată că sunt pedepsită pentru uitare,căci zăpada acoperă nervoasă culori nebănuite, frunze cu aluzii de flori.- "Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare."(Albert Camus) O oarecare dezamăgire mă încearcă, cum că nu poţi da timpul înapoi, oricâte frunze ai presa între paginile unei cărţi. Dar cum să spui acest lucru copiilor? E dezolant,iar ei trebuie să fie veseli, optimişti... Zâmbetul lor e fericire în sufletul meu. E drept,uneori sunt trişti când ortogramele le joacă feste,când mă supăr pentru o exprimare incorectă, sau pentru o compunere banală. Azi am meditat la ceva: E greu să fii profesor la 26 de ani, dacă huzureşti în alint şi nu a fost vreodată necesar să îţi asumi responsabilităţi. Este cazul meu. Vă pup şi vă doresc un sfârşit de toamnă cu frunze cu aluzii de flori!

Brânduşe de toamnă pentru voi!

V-aş putea vorbi despre orice...despre clipe magice în compania copiilor, despre proiecte la care visez, despre un soţ simpatic ce s-a îngrăşat câteva kilograme în decurs de un an, nu de alta dar îl ţin foarte bine ( să fie cartofii prajiţi de vină?), despre prieteni dragi ce ne-au călcat pragul casei, prieteni pe care îi iubim din suflet, despre prietenie în general şi cât de importantă este ea atunci când anxietatea autumnală este dezolantă, despre vestitul Nero care acum este dublu şi despre care se aude că a fost găsit, recent, instalat confortabil în pat,în condiţiile în care părinţii stau la ţară şi nu concep acest lucru, despre pasiunea mea pentru animale, despre intrarea mea în LifeCare, pe care o consider rezonabilă,chiar superOK, despre orice...

Dar aş vrea să vă povestesc în cîteva cuvinte cum este să priveşti un câmp de brânduşe în plin septembrie. Ele sunt timide, calde, plăpânde, de un violet firav, brăzdate de vântul subţirel al începutului de toamnă. Şi brânduşele de primăvară au farmecul lor:pulsează în ele dorinţa de a vesti clipe mai bune. Dar brânduşele acestea, de toamnă întruchipează melancolii nesfârşite, răsfrânte în petale firave. Flori pentru voi, dragii mei!

Remember al verii

A trecut parcă prea repede, prea puţin intens, prea radical, prea simplu, prea monoton, prea aerian,prea fără vlagă. Poate prea brutal pentru mine. Şi mai brutal e gândul că toamna va continua, firesc, cu iarnă, cu momente mohorâte, mai ales pentru o veşnică iubitoare a primăverii cum sunt eu. De câteva zile sfidez frigul şi umblu desculţă prin casă, deşi picioarele îmi sunt mai mult decât îngheţate. Şi nu accept ideea că e timpul să mă îmbrac mai gros, chiar dacă sinuzita îmi dă mari bătăi de cap. Sunt atâtea hăinuţe de vară pe care nu le-am purtat şi mă amuză gândul că aş putea şoca umanitatea suceveană purtându-le pe un mare ger. Citisem lunile trecute o carte semnată de Octavian Paler, Autoportret într-o oglindă spartă, şi am fost marcată de o destăinuire a autorului - lipsa banilor a dus la îmbătrânirea pasiunilor; copilul Octavian Paler şi-a dorit o perche de pantaloni scurţi şi când a reuşit să-i cumpere, era deja iarnă, şi picioarele îi erau învineţite de frig, pentru că el se încăpăţâna să sfideze acel anotimp...la fel ca mine.

În această vară am preferat să stau mai mult timp în casă, să citesc, să cânt- cred că vecinii sunt deja familiarizaţi cu repertoriul meu, zilnic le cânt câte ceva , în baie ecoul îmi dă aripi de Lara Fabian...Poate întâlnirea cu elevii mă va scoate din această amorţeală, de fapt sunt sigură de acest lucru şi mi-e dor de ei enorm. Puţine emoţii, trebuie să devin mai serioasă, şi asta implică ceva muncă, căci acasă sunt cel mai alintat om posibil, de fapt nu om ci copil. Nero transmite salutări tuturor, e aşa de fericit încât fotografia este extrem de relevantă în acest sens. Nu e trucată, e chiar el,tăvălit în iarbă. Puţin gelos pe căţeluşul ce-l ţin în braţe. Dar mereu recunoscător pentru prietenia ce i-o port.Vă pupăcesc pe toţi, dor de voi!!!

Litoral...

Dragii mei, am revenit din scurta noastra vacanta - spun ,,scurta''pentru simplul fapt ca Florin a avut concediu doar o saptamana ,in timp ce eu, slava Domnului, mai am de asteptat pana in septembrie .Dar imi este asa un dor de copii!!!
Marea ne-a asteptat cu bratele deschise iar atentia noastra s-a indreptat radical spre cel mai mic membru al familiei Cordus ( nashii nostri Iuli si Ema)- scumpa si iubita noastra Maria-un ingeras care a implinit deja un anishor si care a vazut pentru prima data in viata ei minunea valurilor inspumate. Ea a fost atractia litoralului si nu de putine ori am ras cu pofta la gesturile ei simpatice. Fotografiile vorbesc de la sine.

Imi pare rau ca nu pot sta pe net o vesnicie, am de scris 50 de pagini pentru Master, dar m-am oprit din lectura pentru a va transmite ca ne este dor de voi si ca va iubim!!!!