Craciun alaturi de cei dragi

Luminite in mii de culori, suflete mai calde, mai primitoare. Familie, prieteni, vise implinite. Cadouri, zapada, scrisori catre Mosul. Vreau ca toti oamenii sa traiasca aceste bucurii.

Dar eu de ce nu ma mai regasesc? De ce nu mai simt fericire atunci cand impodobesc bradul? Unde sunt clipele de altadata? Paradoxul este ca, desi am ramas la fel de copilaroasa, nu mai simt bucuriile copilariei.

Bradul din centrul Sucevei, impodobit intr-o maniera moderna ( un albastru superb ), imi place foarte mult. La fel si ieslea minunata, care-l adaposteste pe Domnul .

Noi, Florin si Florina, va dorim tuturor SA SIMTITI BUCURIA acestei Sarbatori, sa ne iertati daca v-am suparat vreodata, sa nu ne uitati, pentru ca noi va purtam mereu in suflet.

Cu drag, Inu si Inuca. Sarbatori cu bine!!!

Noi suntem romani!!!!

Copiii si-au dat seama de importanta momentului;si-au dorit sa imbrace costumul popular,lucru care m-a emotionat profund. Am sarbatorit frumos ziua de 1Decembrie,totul a decurs foarte bine ( chiar daca,in final,am ragusit).
Fotografiile vorbesc de la sine. Nu uitati sa dati dublu click pentru a mari imaginile.

Ce locuri minunate !

Am surprins frumusetea rutei Suceava-Vatra Dornei in fotografii si le-am pus pe blog, in speranta ca ii voi convinge pe cei dragi sa nu rateze o astfel de excursie. Ora 8 dimineata inseamna nici mai mult nici mai putin de 0 grade. Totusi, veveritele erau la ele acasa, Mariane la infinit, cu ochi vioi si cozi mai mari decat ele. Dublu click pe imagini, nu de alta dar veveritele sunt asa plapande!

Copiii mei

 

Astazi i-am surprins pe copii in mod placut,anuntandu-i ca vom face ora in aer liber. Eram la fel de fericita ca ei, imi doream enorm sa simt aerul acela curat si sa ma alinte soarele....Am vorbit despre truda parintilor,cat de mult se aseamana cu cea a furnicilor! M-a emotionat un copil care mi-a povestit cat de mult muncesc parintii lui, asemeni micutei fapturi din poezia lui Arghezi...aveam aparatul foto la mine si n-am ratat candoarea lor.Copiii mai mari au vrut si ei o fotografie...Iata-ne!

  Nu le-am spus nimic celor mici de clasa aVa despre concursul de recitare....Nu stiu in ce masura voi fi eu pregatita financiar, anul acesta am cumparat o multime de carti pentru elevi....Totusi, macar niste diplome, sau poate o nota buna.

Inca un zambet de soare

16 octombrie....si ce frumos este afara! Cateva fotografii-prea putine, astenie, visuri,convorbiri....

A venit toamna,acopera-mi inima cu ceva....

Poate ca azi a fost ultima zi frumoasa a toamnei,asa ca n-am ezitat, am iesit la o plimbare.

Soarele inca se mai juca in parul nostru, frunzele nu i-au sorbit tot galbenul . Am retrait iar momente din copilarie; Delia este extrem de amuzanta. Am ris, am povestit,am cintat.Am facut si fotografii! Inceput de octombrie...

Zbor spre copilarie

Pot sa zbor/ Daca vreau, ating un nor....si cobor/...Ce frumos !

Nu realizez ca am 25 de ani. O fi un lucru bun??sau rau?? Paradoxal, sunt un adult copilaros...sau un copil mai mare. Visul meu este sa raman asa toata viata...cu conditia sa nu supar ,sau sa nu obosesc pe nimeni. Inca nu m-a izbit realitatea despre care imi vorbeau unii,

m-a ferit Dumnezeu.

Zi de zi incerc sa traiesc in lumea mea. Nu e un paradis al fericirii ( nu poti numi astfel o viata in care mai ai ,uneori,atacuri de panica,) dar duc o lupta acerba incercind sa imi regasesc echilibrul in muzica, in familie,in fotografii.

Verisoara mea, Delia, ma invata mereu, prin candoarea sufletului ei, ca trebuie sa dau importanta lucrurilor marunte. Priviti cit este de scumpa!

Cine are parinti pe pamant,nu in gand....

... când vom începe si noi a simti / Că povară suntem, pentru-ai nostri copii, /Si abia într-un trist si departe târziu, /Când vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu, /Vom pricepe de ce fiii uită curând, /Si nu văd nici un ochi de pe lume plângând, /Si de ce încă nu e potop pe cuprins, /Desi plouă mereu, desi pururi a nins,/ Desi lumea în care părinti am ajuns/ De-o vecie-i mereu zguduită de plâns. ( Adrian Paunescu- Repetabila povara )

Eu si bunicul meu....TATUTZA

Dumneata ai nascut un baietel?

Prietena mea, Lili, a nascut in urma cu citeva luni un baietel scump- pe Iustin. N-ai zice, e ca modelele din reviste. Problema se pune in felul urmator: cum lumea e mica, Iustin tinjeste deja dupa Maria, fetita nashei mele..... Oare nu cumva soacrele s-au pus deja de acord?

Va iubim!!!

Lasa-mi,toamna, pomii verzi

Ce poate fi mai frumos decit galbenul unei papadii in verdele ierbii? Poate doar obrazul rosu al macilor in acelasi minunat verde.

Ce poate fi mai trist decit arborii ce pling ingenuncheati in prag de toamna? Poate doar pierderea fiintelor dragi, caci ele nu-ti vor mai zimbi in primavara.

Dragii mei,puteti mari imaginile!

Paradoxul zilelor noastre

"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem: cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici. Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate." ( Octavian Paler )

NU NE-O DATI NOUA ?

De cind o au pe Maria,nasii nostri sunt si mai frumosi !! Nimeni si nimic nu-i mai supara; totul se concentreaza in jurul ei. Dar si noi o iubim ! si noi o adoram ! si noi o vrem!! Drept pentru care adresam inevitabila intrebare: Nu ne-o dati noua? Priviti ! Puteti mari imaginile! Superbe!

Copiii mei

M-a intrebat astazi cineva daca imi place ceea ce fac. Fotografiile pot vorbi de la sine, ele exprima cel mai bine ceea ce simt. Daca astazi zimbesc , e si datorita lor....Cu ei, viata este plina de neprevazut,de curiozitati, de puritate. La aproape 30 de km de Suceava, cursul firesc al satului se deruleaza intr-o maniera calma, timpul avind cu oamenii nesfirsita rabdare....Avea mare dreptate Blaga cind spunea ca ,,vesnicia s-a nascut la sat..."

Zi de zi fac trecere intre doua lumi: una e plina de zgomote, de nervozitate, de agitatie; cealalta este simpla, calda, modesta. In prima lume copiii sunt la fel de agitati precum atmosfera, excesiv de moderni,de "cool". In cea de-a doua elevii iti ies in intimpinare ca sa te ajute sa cari dictionarele sau cartile despre care le-ai vorbit cu o zi inainte, te asteapta sa-ti petreci mereu pauzele in mijlocul lor. In mediul in care predau satisfactiile profesionale sunt foarte mari pentru simplul motiv ca aici profesorul simte ca este respectat.

De dragul lor scriu acum. Daca in fotografii nu ma regasiti,va rog insistent sa ma cautati mai bine! Copiii sunt mai inalti decit mineeeee!!!

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt....

Gândeste-te, n-ar fi păcat...

de Magda Isanos

Invata-mă cu ce să-ncep intai

si-n care vorbe-anume tuturor

să spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai,

si cum, de-atatea lumi luminatori,

pe gura ta surasu-i ca un soare;

ei poate niciodata n-or să stie

din fiecare clipa trecatoare

cum ne-am durat noi cate-o vesnicie

iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas

iti cânt atatea cantece când spui

cuvinte ce pe buzele oricui

niste cuvinte simple-ar fi rămas.

invata-mă cu ce să-ncep si cum

să-i spun aceste-i lumi cat mi-i de draga

ca te-a născut, cu truda ei intreaga,

pe tine, bucuria mea de-acum.

N-am fost destul de explicita?

Ia priviti ! credeti ca eu glumesc?

Nu va pot spune ce bataie a primit colegul meu Emil,dupa ce a vrut sa-mi fure catelul pe care l-am tinut 3 luni....pina cind am fost nevoita sa aleg.....Florin mi-a spus :,,ori eu,ori ciinele".....si...m-am maritat...

Iubirea mea fata de animale

Probabil ca ati observat,din imaginile postate pe blog,pasiunea mea pentru animale.Daca nu am fost destul de relevanta,priviti aici.Puteti zimbi si mari imaginea in acelasi timp!!!AAA...si inca ceva....am o surpriza pentru verisoara mea,Delica,ce mereu ride de mine...ia sa te vad eu acum,dupa ce te-a lins putin ciinele!!!!

Minunea e chiar in fata noastra

Am crezut intotdeauna ca minunile se petrec departe de ochii mei,ca nu sunt eu aleasa pentru astfel de clipe magice.Si totusi....cind credeam ca nimic nu ma mai poate scoate din umbra trasata adinc de banalitate,am zarit Lumina. Numele ei e Maria.( Ce nume frumos! ) Trebuia sa vina la nunta mea, dar era prea micuta pentru a face fata oamenilor pupaciosi:avea doar 2 kg!!! Azi a crescut strasnic : are 4 kg!!!! Minunea e acest pui de om cu ochii de azur!

Cuvintele nu pot descrie bucuria noastra si mai ales a parintilor,nasii nostri de suflet Ema si Iulian. Am realizat azi ca minunea se poate regasi in lucruri frumoase, cum ar fi zimbetul acestui copil, bucuria parintilor, bucuria noastra....

Dor de viata

S-a mai dus o zi din viata,dar nu aspectul acesta e relevant; daca e sa fiu trista ,atunci e pentru faptul ca simt ca nu traiesc cu intensitate aceste clipe. Parca as vrea sa cert viata , sa o scutur tare de mineca, cerindu-i minute, ore, zile mai ingaduitoare cu propria-mi fiinta.

Priveam azi pe fereastra, intr-unul din momentele mele de relaxare ( adica o pauza de 5 minute,dupa care aveam sa revin la cartile pe care le am de studiat pentru definitivat ).Ideea este ca nu-mi amintesc sa fi vazut ceva; si asta pentru ca in acele 5 minute ma certam pe mine insami pentru greseala de a-mi fi permis citeva secunde de respiro.

Un lucru este cert: grijile ne fac sa uitam de odihna. Am simtit azi pe pielea mea. Noroc ca sunt o fire copilaroasa,ce infrunta micile dificultati cu un hohot de ris.Si,ca sa fiti si voi in acelasi ton cu mine,va anunt pe aceasta cale ca in dupa amiaza aceasta am trudit la niste clatite, astfel incit norul gros de fum ce s-a aventurat prin oras provine din bucataria mea.

Un pas in viata

E un pas de care sunt mindra!

Puteti mari imaginea!

De capul meu

Mi-am facut blog.Functioneaza?Imi pun aceasta intrebare deoarece nu sunt inca sigura de victorie. Totusi,scriu ventru a putea verifica minunea ce tocmai se produce.Caci doar de o minune poate fi vorba in cazul meu...cunostinte minime in acest domeniu.Este trecut de miezul noptii,drept pentru care nimeni nu poate ride,momentan,de chinurile mele sper eu folositoare.Inu tocmai viseaza,dupa ce zadarnic m-a rugat sa trec si eu la somn.
Mi-a placut la nebunie ideea unui blog,cu atit mai mult cu cit il am drept model pe cel al nashului meu( Nashule,sper sa fii mindru de mine si sa nu faci comentarii acide la un biet incepator!)